285.
De-as umbla pe cararui de munte
1. De-aș umbla pe cărărui de munte,
sau păduri și văi de-aș colinda,
un Prieten bun e lângă mine,
am un sprijin tare-n mâna Sa.
E Păstorul bun ce mă iubește,
a murit pe cruce-n locul meu.
A-nviat din morți, și-acum trăiește
lângă mine tot mereu!
A-nviat din morți, și-acum trăiește
lângă mine tot mereu!
2. Orice grijă sau necaz îl poartă,
se-ngrijește El de orișice,
când mi-e greu, pe umeri El mă duce,
ca nimic să nu mă înfrice.
În necaz sau boală sau ispită,
niciodată nu m-a părăsit.
Mi-a promis că nu mă lasă singur,
știu că Domnul m-a păzit!
Mi-a promis că nu mă lasă singur,
știu că Domnul m-a păzit!
3. Mă condu, o, iubitor Părinte,
prin al vieții greu și lung pustiu.
Îmi arată rănile-Ți preasfinte,
credincios și treaz mereu să fiu.
Azi alerg la pieptul Tău de Tată,
spală-mă și să rămân curat,
ca să pot cânta în cer odată:
Domnul meu cel minunat!"
Ca să pot cânta în cer odată:
Domnul meu cel minunat!"