272.
In cer e bucurie, necaz acolo nu-i
1. În cer e bucurie, necaz acolo nu-i.
Aici oftăm adesea, dar nu în slava Lui.
Căci lacrima va șterge chiar Mirele iubit,
El bucurii nespuse în cer ne-a pregătit.
2. Nu-i casa mea pământul, aici sunt călător,
ci dincolo de stele mă duce al meu dor.
Și lumea nu mă-atrage din calea mea spre cer,
când văd lumina slavei orice ispite pier.
3. De plâng sau de mă doare o rană sau un spin, pe fața-mi obosită când trece un suspin,
atunci în toată lumea alin nu aș căuta,
știu bine că în ceruri El mă va mângâia.