Sfant cuptor al suferintei

1. Sfânt cuptor al suferinței, ce mă arzi, fără să pier, aripi noi dai tu credinței, să mă ʼnalțe către Cer! Aripi noi dai tu credinței, să mă ʼnalțe către Cer! 2. Iar din lutul ce-nfășoară viața sufletului meu, Tu faci zilnic să răsară Chipul sfânt din Dumnezeu! Tu faci zilnic să răsară Chipul sfânt din Dumnezeu! 3. Îmi țeși haine din lumina veșnicei neprihăniri, curățindu-mi toată tina omeneștei mele firi, curățindu-mi toată tina omeneștei mele firi. 4. Sfânt cuptor de suferință tu de Domnu-ai fost sfințit, când pe cruce-a Lui Ființă pentru mine S-a jertfit! Când pe cruce-a Lui Ființă pentru mine S-a jertfit! 5. Mă sfințește totdeauna, o, cerescule cuptor, ca să pot primi cununa la sfârșit, biruitor! Ca să pot primi cununa la sfârșit, biruitor!