207.
Cat de maret e Dumnezeu!
1. Cât de măreţ e Dumnezeu!
Văd marea cu talazuri grele,
mă ʼnalţ pe munţii de bazalt
și-mi zboră gândul printre stele,
tot mai înalt.
2. Ce împărat îşi duce-oştirea
spre un gigantic apogeu?
Acel ce-a pus în goluri firea,
Acel ce-a scris oricui menirea,
mai mult decât nemărginirea
e Tatăl meu.
3. Cât de temut e Dumnezeu!
Vuiau de pe Sinai ecouri
când glasul Domnului vorbea,
iar Moise ʼnainta prin nouri,
și tremura.
4. La Tronul alb se strâng sfielnic
voivozi de foc din Empireu,
și heruvimii vin cucernic,
slăvind Eternul Vistiernic.
Și-acest Stăpân Atotputernic
e Tatăl meu.
5. Şi cât de bun e Dumnezeu!
Chiar dacă stelele bătrâne
tot au o vreme când se-aştern,
dar, cine în Isus rămâne
e-un fiu etern.
6. Şi-n faţa slavei sclipitoare,
în ceasul lumii cel mai greu,
acei ce-au dat pe sfinţi la fiare
vedea-vor Forța Creatoare,
eu voi şopti cu adorare:
E Tatăl meu".