Intregul soare

1. Întregul soare joacă-n stropi de rouă, și Tu în inimi poţi să locuieşti. E o minune ce e veşnic nouă: mărirea Ta ce ştii s-o mărgineşti. Mi-e gata inima să-Ţi cânte Ţie, al lumilor Poet slăvit; poemul Tău este-a lor armonie, și-n slava lor eşti oglindit! 2. Pe cer ai scris cu slove arzătoare mărirea Ta ascunsă-n nesfârşit; deşi nu pier, sunt totuşi trecătoare, dar glasul Tău rămâne-n veci iubit. Mi-e gata inima să-Ţi cânte Ţie, al lumilor Poet slăvit; poemul Tău este-a lor armonie, și-n slava lor eşti oglindit! 3. Fulgerător lumina se abate din cer în cer, găsindu-şi calea sa; dar planul vecilor de-a drept străbate prin Duh mânat de însăşi voia Ta. Mi-e gata inima să-Ţi cânte Ţie, al lumilor Poet slăvit; poemul Tău este-a lor armonie, și-n slava lor eşti oglindit! 4. Se mişcă tot cum nu se poate spune: uimit ascult şi cu nesaţ privesc! Dar lângă Tine îmi găsesc o lume ce-mi satisface noul simţ ceresc. Mi-e gata inima să-Ţi cânte Ţie, al lumilor Poet slăvit; poemul Tău este-a lor armonie, și-n slava lor eşti oglindit! 5. Atâtea legi, nespus de felurite, urzesc mereu veşminte de-ntâmplări; dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite, și doar pe noi cu veşnice schimbări. Mi-e gata inima să-Ţi cânte Ţie, al lumilor Poet slăvit; poemul Tău este-a lor armonie, și-n slava lor eşti oglindit! 6. Te-ai îmbrăcat în omenească fire și-ai ispăşit călcările de legi, m-a biruit, Isuse-a Ta iubire: acuma poţi cu orice să mă legi! Mi-e gata inima să-Ţi cânte Ţie, al lumilor Poet slăvit; poemul Tău este-a lor armonie, și-n slava lor eşti oglindit! 7. În veacurile cele viitoare, când tot ce-i rău pe veci va fi apus, în jurul Tău, nemărginite Soare, vom fi atraşi din ce în ce mai sus! Legat-am inima de-aşa iubire! În faţa Ta mă simt prea mic! Dar pot să-Ţi cânt dumnezeiasca-Ţi fire, căci Tu eşti totul, eu nimic.