201.
Intregul soare
1. Întregul soare joacă-n stropi de rouă, și Tu în inimi poţi să locuieşti.
E o minune ce e veşnic nouă:
mărirea Ta ce ştii s-o mărgineşti.
Mi-e gata inima să-Ţi cânte Ţie,
al lumilor Poet slăvit;
poemul Tău este-a lor armonie,
și-n slava lor eşti oglindit!
2. Pe cer ai scris cu slove arzătoare
mărirea Ta ascunsă-n nesfârşit;
deşi nu pier, sunt totuşi trecătoare, dar glasul Tău rămâne-n veci iubit.
Mi-e gata inima să-Ţi cânte Ţie,
al lumilor Poet slăvit;
poemul Tău este-a lor armonie,
și-n slava lor eşti oglindit!
3. Fulgerător lumina se abate
din cer în cer, găsindu-şi calea sa;
dar planul vecilor de-a drept străbate prin Duh mânat de însăşi voia Ta.
Mi-e gata inima să-Ţi cânte Ţie,
al lumilor Poet slăvit;
poemul Tău este-a lor armonie,
și-n slava lor eşti oglindit!
4. Se mişcă tot cum nu se poate spune: uimit ascult şi cu nesaţ privesc!
Dar lângă Tine îmi găsesc o lume
ce-mi satisface noul simţ ceresc.
Mi-e gata inima să-Ţi cânte Ţie,
al lumilor Poet slăvit;
poemul Tău este-a lor armonie,
și-n slava lor eşti oglindit!
5. Atâtea legi, nespus de felurite,
urzesc mereu veşminte de-ntâmplări; dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite,
și doar pe noi cu veşnice schimbări.
Mi-e gata inima să-Ţi cânte Ţie,
al lumilor Poet slăvit;
poemul Tău este-a lor armonie,
și-n slava lor eşti oglindit!
6. Te-ai îmbrăcat în omenească fire
și-ai ispăşit călcările de legi,
m-a biruit, Isuse-a Ta iubire:
acuma poţi cu orice să mă legi!
Mi-e gata inima să-Ţi cânte Ţie,
al lumilor Poet slăvit;
poemul Tău este-a lor armonie,
și-n slava lor eşti oglindit!
7. În veacurile cele viitoare,
când tot ce-i rău pe veci va fi apus,
în jurul Tău, nemărginite Soare, vom fi atraşi din ce în ce mai sus!
Legat-am inima de-aşa iubire!
În faţa Ta mă simt prea mic!
Dar pot să-Ţi cânt dumnezeiasca-Ţi fire,
căci Tu eşti totul, eu nimic.