200.
Cin' pe cerul cel albastru
1. Cin' pe cerul cel albastru
soarele a înălţat,
ca lumină şi căldură
să ne dea neîncetat?
Este Domnul Dumnezeu,
Binefăcătorul meu,
este Domnul Dumnezeu,
Binefăcătorul meu!
2. Cine nopţilor dă farmec
prin tăcerea de nespus,
când puzderie de stele
strălucesc pe boltă, sus?
Este Domnul Dumnezeu,
Binefăcătorul meu,
este Domnul Dumnezeu,
Binefăcătorul meu!
3. Cine iarba înverzeşte
și-o aşterne pe câmpii,
verzi covoare uriaşe,
mândre lanuri aurii?
Este Domnul Dumnezeu,
Binefăcătorul meu,
este Domnul Dumnezeu,
Binefăcătorul meu!
4. Cine mii de flori gingaşe
prin livezi a presărat
și-n culori vii, minunate,
măiestrit le-a îmbrăcat?
Este Domnul Dumnezeu,
Binefăcătorul meu,
este Domnul Dumnezeu,
Binefăcătorul meu!
5. Cin' seminţei dă putere
să rodească însutit,
ca să dea belşug de hrană
muncitorului trudit?
Este Domnul Dumnezeu,
Binefăcătorul meu,
este Domnul Dumnezeu,
Binefăcătorul meu!
6. Cu puterea-I minunată,
El pe toate le-a-ntocmit,
de aceea-acum cu toţii
să-I cântăm: Fii preamărit!"
Este Domnul Dumnezeu,
Binefăcătorul meu,
este Domnul Dumnezeu,
Binefăcătorul meu!