197.
Mi-e dor de vesnicie
1. Mi-e dor de veşnicie,
mai dor ca orişicând,
din lumea cea pustie,
aş vrea să plec curând.
Tânjesc de dor, mi-e sete de-un Izvor,
de Râul cristalin, de cerul Tău senin.
Departe-n zări, pe-a veşniciei mări
aş vrea să vin Isus, la Tine sus.
Nu-i linişte sub soare,
nu-i pace pe pământ,
sunt toate trecătoare
ca norii duşi de vânt.
2. Tânjesc de dor, mi-e sete de-un Izvor,
de Râul cristalin, de cerul Tău senin.
Departe-n zări, pe-a veşniciei mări
aş vrea să vin Isus, la Tine sus.
Din lumea de suspine
mă ia la Tine sus,
mi-e dor să vin la Tine,
iubitul meu Isus.
3. Tânjesc de dor, mi-e sete de-un Izvor,
de Râul cristalin, de cerul Tău senin.
Departe-n zări, pe-a veşniciei mări
aş vrea să vin Isus, la Tine sus.