192.
O, Tu, Lumina Vesnica!
1. O, Tu, Lumină veșnică!
Ce suflet ceri s-avem,
când cu-ai Tăi ochi îl cercetezi
'napoi să nu dea, ci-odihnit
să poat-a Te privi.
Ființele ce Te-nconjor'
îndură focu-Ți sfânt;
dar numai lor le este dat,
căci ele nu au cunoscut
o lume în păcat.
2. O, cum pot eu, din bezna grea
în care-am fost născut,
'naintea Marelui Mister
s-apar, și pe-al meu duh firesc,
a Ta Rază să o port?
3. Exist-o Cale pentru om
la Tin', sublim Sălaș;
o Jertfă și un Preț plătit,
la Tatăl un Apărător,
și-a Duhului Sfânt puteri.
4. Doar astfel suntem pregătiți
Sfințenia a privi;
ai nopții și-ai orbirii fii
pot sta-n Lumina Veșnică,
prin Dragostea Veșnică.
5