187.
Sa nu merg dup-un strain
1. Să nu merg dup-un străin,
Doamne, niciodată,
//: chiar de-aş fi silit prin chin,
ori pe-un drum cu flori de crin,
să nu merg dup-un străin,
ci să calc deplin, deplin,
urma Ta curată! ://
Să-nţeleg chemarea Ta
pururea prin lume,
//: zilnic s-o pot asculta
şi să nu m-abat din ea,
să-nţeleg chemarea Ta,
ca să-Ţi pot mereu 'nălţa,
Doamne, sfântul Nume! ://
2. Să n-aduc pe-Altarul sfânt
foc străin de Tine,
//: ci aprins de-al Tău Cuvânt,
vreau să ard cu tot ce sunt,
să n-aduc pe-Altarul sfânt
un amestec de pământ,
ci sfinţit, pe mine! ://
3. Doamne, să mă-ncred deplin
în cereasca-Ţi Mână,
//: mă păzeşte de străin,
ochii-n ochii Tăi să-i ţin,
paşii-mi calce mai senin,
și pe drumul Tău divin
pururi să rămână! ://
4