187.

Sa nu merg dup-un strain

1. Să nu merg dup-un străin, Doamne, niciodată, //: chiar de-aş fi silit prin chin, ori pe-un drum cu flori de crin, să nu merg dup-un străin, ci să calc deplin, deplin, urma Ta curată! :// Să-nţeleg chemarea Ta pururea prin lume, //: zilnic s-o pot asculta şi să nu m­-abat din ea, să-nţeleg chemarea Ta, ca să-Ţi pot mereu 'nălţa, Doamne, sfântul Nume! :// 2. Să n-aduc pe-Altarul sfânt foc străin de Tine, //: ci aprins de-al Tău Cuvânt, vreau să ard cu tot ce sunt, să n-aduc pe-Altarul sfânt un amestec de pământ, ci sfinţit, pe mine! :// 3. Doamne, să mă-ncred deplin în cereasca-Ţi Mână, //: mă păzeşte de străin, ochii-n ochii Tăi să-i ţin, paşii-mi calce mai senin, și pe drumul Tău divin pururi să rămână! :// 4