161.
Bunatatea Ta-i eterna
1. Bunătatea Ta-i eternă,
Doamne, Dumnezeul meu!
Ea mi-e cea mai dulce pernă
de odihnă, când mi-e greu.
Ea mă scapă de povară,
când mi-e cugetu-apăsat,
și mă uşurează iară
ca s-alerg mai avântat,
ca s-alerg mai avântat.
Bunătatea Ta, bunătatea Ta!
2. Bunătatea Ta mă-ndeamnă
grabnic să mă pocăiesc,
ca să ştiu adânc ce-nseamnă
răul care-l săvârşesc.
Ea mă-ndreaptă înspre cruce,
spre Isus Cel răstignit,
să-nţeleg că El aduce
pace-n duhul meu trudit,
pace-n duhul meu trudit.
Bunătatea Ta, bunătatea Ta!
3. Bunătatea Ta-mi găteşte
un preadulce viitor,
căci ea zilnic se-nnoieşte,
și când urc şi când cobor.
Laudă şi închinare,
pentru bunătatea Ta,
Îţi aduc cu-nflăcărare,
Doamne-acum şi-n veac aşa,
Doamne-acum şi-n veac aşa!
Bunătatea Ta, bunătatea Ta!