142.
Tu, Soarele nadejdii sfinte
1. Tu, Soarele nădejdii sfinte,
Tu, sfânt Alin în suferinți,
ISUS, învie din morminte
Nădejdea-alesei biruinți!
ISUS, învie din morminte
Nădejdea-alesei biruinți!
2. Ne-a obosit a noastră viață,
sub greul munte de nevoi,
o, vino astăzi și dezgheață
nădejdea amorțită-n noi!
O, vino astăzi și dezgheață
nădejdea amorțită-n noi!
3. Înviorează-ne credința,
trezește iar un sfânt avânt,
să nu ne-nghită suferința,
să nu ne culce la pământ!
Să nu ne-nghită suferința,
să nu ne culce la pământ!
4. Căci nu cei doborâți, Isuse,
nici morții nu Te-or lăuda,
și nici nădejdile apuse
nu-Ți vor cânta mărirea Ta.
Și nici nădejdile apuse
nu-Ți vor cânta mărirea Ta.
5. Ci numai cei cu viață plină
pot lăuda Numele-Ți sfânt,
ei au privirea-n veci senină,
căci se hrănesc cu-al Tău Cuvânt.
Ei au privirea-n veci senină,
căci se hrănesc cu-al Tău Cuvânt.
6. Ridică-ne deasupra noastră,
învie iar nădejdea-n noi,
și spre Tăria cea albastră
privirea să ne-o ții apoi!
Și spre Tăria cea albastră
privirea să ne-o ții apoi!
7. Osana! Numele Tău mare
cu-ntreagă gură-L vom cânta,
iar viața fi-va sărbătoare,
acum și-n veci spre slava Ta!
Iar viața fi-va sărbătoare,
acum și-n veci spre slava Ta!