142.

Tu, Soarele nadejdii sfinte

1. Tu, Soarele nădejdii sfinte, Tu, sfânt Alin în suferinți, ISUS, învie din morminte Nădejdea-alesei biruinți! ISUS, învie din morminte Nădejdea-alesei biruinți! 2. Ne-a obosit a noastră viață, sub greul munte de nevoi, o, vino astăzi și dezgheață nădejdea amorțită-n noi! O, vino astăzi și dezgheață nădejdea amorțită-n noi! 3. Înviorează-ne credința, trezește iar un sfânt avânt, să nu ne-nghită suferința, să nu ne culce la pământ! Să nu ne-nghită suferința, să nu ne culce la pământ! 4. Căci nu cei doborâți, Isuse, nici morții nu Te-or lăuda, și nici nădejdile apuse nu-Ți vor cânta mărirea Ta. Și nici nădejdile apuse nu-Ți vor cânta mărirea Ta. 5. Ci numai cei cu viață plină pot lăuda Numele-Ți sfânt, ei au privirea-n veci senină, căci se hrănesc cu-al Tău Cuvânt. Ei au privirea-n veci senină, căci se hrănesc cu-al Tău Cuvânt. 6. Ridică-ne deasupra noastră, învie iar nădejdea-n noi, și spre Tăria cea albastră privirea să ne-o ții apoi! Și spre Tăria cea albastră privirea să ne-o ții apoi! 7. Osana! Numele Tău mare cu-ntreagă gură-L vom cânta, iar viața fi-va sărbătoare, acum și-n veci spre slava Ta! Iar viața fi-va sărbătoare, acum și-n veci spre slava Ta!