122.
Cineva se-ngrijeste de mine
1. Cineva se-ngrijeşte de mine mereu!
Nu-i deloc întâmplarea, e-al meu Dumnezeu.
Zilnic toarnă asupra mea daruri din plin,
mulţumire-I aduc şi mă-nchin.
E Cineva! Şi Îi mulţumesc.
E Cineva! Este Tatăl ceresc!
Darul nespus e Domnul Isus.
Ce măreţ e-al meu Dumnezeu!
2. Mulţi nu cred azi în Domnul, slăvit Creator,
nici nu văd al naturii şi-al vieţii izvor.
Câte inimi sărmane se pierd zi de zi!
Pentru toate n-au cui mulţumi.
E Cineva! Şi Îi mulţumesc.
E Cineva! Este Tatăl ceresc!
Darul nespus e Domnul Isus.
Ce măreţ e-al meu Dumnezeu!
3. Dintre daruri, mai sfânt, mai măreţ şi frumos
este darul salvării prin Domnul Hristos.
N-am cuvinte nici versuri să-I spun dragostea
ce e-n clocot în inima mea.
E Cineva! Şi Îi mulţumesc.
E Cineva! Este Tatăl ceresc!
Darul nespus e Domnul Isus.
Ce măreţ e-al meu Dumnezeu!