119.
O, Datatorul vietii!
1. O, Dătătorul vieţii,
eu la picioare Îţi stau,
cum sta odată Maria
Cuvântul Tău ascultând,
când cufundată în Tine,
de Tine se minuna.
2. Al Tău sunt în întregime,
căci pentru mine Te-ai dat.
Tu m-ai iubit pân' la moarte:
pe cruce-ai fost răstignit,
ca să ne scapi din robie,
din mâna celui viclean.
3. Cum apăsat-au pe Tine,
în noaptea neagră de-atunci,
chinul, durerea şi groaza
păcatului nostru greu!
Azi, însă, chinul trecut-a
și-odihnă deplin-avem.
4. Tu spre-al meu suflet Te pleacă.
De Tine eu lipsă am!
Te cere-ntreaga-mi fiinţă,
să fiu al Tău eu aş vrea.
Pace revarsă în mine,
insuflă-mi iubirea Ta.