115.
Te 'nalt, Doamne, pururi!
1. Te 'nalţ, Doamne, pururi, căci m-ai ridicat,
pe vrăjmaşi să râdă Tu nu i-ai lăsat.
Am strigat spre Tine, Doamne-ndurător;
Tu m-ai scos din groapă, n-ai lăsat să mor.
2. Sufletul meu, Doamne, din mormânt l-ai scos,
m-ai adus la viaţă, dintre morţi de jos.
Domnului cântaţi-I, voi, cei preaiubiţi,
și măritu-I Nume pururea-L măriţi!
3. Doar o clipă ţine El mânia Sa,
îndurarea-I, însă, toată viaţa ta.
Seara vine plânsul chinului amar,
dimineaţa vine veselia iar.
4. Pentru ca şi duhul, și inima mea
pururea să-Ţi cânte, mute să nu stea,
Doamne, Domnul slavei, eu cât voi trăi
ne-ncetat pe Tine Te voi preamări!