109.

Tie-Ti cant, Dumnezeul meu!

1. Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu! Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu! Pentru bunătatea Ta, pentru harul Tău cel mare, Te voi binecuvânta şi în şoaptă şi-n strigare. Te voi binecuvânta, Te voi binecuvânta şi în şoaptă şi-n strigare. 2. Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu! Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu! Pentru toate ce mi-ai dat, pentru dulcea Ta-ngrijire, pentru tot ce mi-ai luat, mă închin cu mulţumire. Pentru tot ce mi-ai luat, pentru tot ce mi-ai luat, mă închin cu mulţumire. 3. Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu! Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu! Şi nu vorbe vreau să spun, ci cântarea mea să-Ţi ardă, Ţie, Bunul cel mai bun, şi-n iubire să se piardă. Ţie, Bunul cel mai bun, Ţie, Bunul cel mai bun, şi-n iubire să se piardă. 4. Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu! Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu! Nu că eu aş şti să cânt, sau că am vreo vrednicie, dar iubirea-mi dă avânt ca să-Ţi cânt mărire Ţie! Dar iubirea-mi dă avânt, dar iubirea-mi dă avânt, ca să-Ţi cânt mărire Ţie!