109.
Tie-Ti cant, Dumnezeul meu!
1. Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu!
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu!
Pentru bunătatea Ta,
pentru harul Tău cel mare,
Te voi binecuvânta
şi în şoaptă şi-n strigare.
Te voi binecuvânta,
Te voi binecuvânta
şi în şoaptă şi-n strigare.
2. Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu!
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu!
Pentru toate ce mi-ai dat,
pentru dulcea Ta-ngrijire,
pentru tot ce mi-ai luat,
mă închin cu mulţumire.
Pentru tot ce mi-ai luat,
pentru tot ce mi-ai luat,
mă închin cu mulţumire.
3. Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu!
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu!
Şi nu vorbe vreau să spun,
ci cântarea mea să-Ţi ardă,
Ţie, Bunul cel mai bun,
şi-n iubire să se piardă.
Ţie, Bunul cel mai bun,
Ţie, Bunul cel mai bun,
şi-n iubire să se piardă.
4. Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu!
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu!
Nu că eu aş şti să cânt,
sau că am vreo vrednicie,
dar iubirea-mi dă avânt
ca să-Ţi cânt mărire Ţie!
Dar iubirea-mi dă avânt,
dar iubirea-mi dă avânt,
ca să-Ţi cânt mărire Ţie!