102.
O lauda mai infocata
1. O laudă mai înfocată
aprinde-n mine, Doamne, iar;
dintr-o trăire mai curată
să Te înalţ, mai sfânt, mai clar.
Lăudat, lăudat,
fie Numele Tău lăudat,
Domnul meu minunat,
fii în veci, fii în veci lăudat.
2. Nimic din lumea pământească
nu-mi poate pune stăvilar,
ci printr-o viaţă mai cerească
să Te înalţ, mai sfânt, mai clar.
Lăudat, lăudat,
fie Numele Tău lăudat,
Domnul meu minunat,
fii în veci, fii în veci lăudat.
3. Mai hotărât pe-a crucii cale
vreau să păşesc oricând, prin har, ca şi pe munte, şi în vale,
să Te înalţ, mai sfânt, mai clar.
Lăudat, lăudat,
fie Numele Tău lăudat,
Domnul meu minunat,
fii în veci, fii în veci lăudat.
4. Cu jarul dragostei din Tine
să-mi umpli-al inimii altar,
și prin cântări tot mai divine
să Te înalţ, mai sfânt, mai clar.
Lăudat, lăudat,
fie Numele Tău lăudat,
Domnul meu minunat,
fii în veci, fii în veci lăudat.
5. Fii binecuvântat, Părinte,
Ocean de har cu nehotar.
Vreau c-o trăire mai fierbinte
să Te înalţ, mai sfânt, mai clar.
Lăudat, lăudat,
fie Numele Tău lăudat,
Domnul meu minunat,
fii în veci, fii în veci lăudat.